te-aş iubi pe creasta unui val,
Te-aş dori ca pe-o-ntâmplare simplă,
aruncată de furtuni la mal.
Ţi-aş strivi cununa de uitare
între plus şi minus infinit;
Răzvrătind miracole de viaţă
pentru izbăviri de vis rostit.
Te-aş iubi în gând de înnoptare,
te-aş iubi pe treceri între munţi,
Să te am ca zbor de împlinire,
să nu ai puterea să renunţi.
Ţi-aş sorbi cuvântul din privire
ca să-mi fii un pas mereu spre cer,
Învrăjbind un pas al vieţii noastre,
odihnit în colbul de mister.
Te-aş iubi în şoapta dimineţii,
te-aş iubi la ceas de înserări,
Te-aş dori în zori încă odată
într-un pas visat prin întâmplări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu